Un episod emblematic al istoriei patrimoniului construit, la Galeria Arhitecților Peleșului
Cândva, la începutul secolului XX, în inima pădurii de pe Domeniul Regal Peleș se ascundea o construcție ciudată – un turn de lemn și o pasarelă ce ducea la o casă deosebit de frumoasă, suspendată în frunzișul copacilor. Drumețului neștiutor i-ar fi putut părea locuința unei zâne. Puțini s-ar fi gândit că această așezare „nepământească” (și la propriu, și la figurat), era, de fapt, o reședință regală – împlinirea visului din copilărie al Principesei Maria și, poate, cel mai bizar proiect al arhitecților Casei Regale de la acea vreme – André Lecomte du Noüy și Karel Liman.
Deși, teoretic, scopul său privat promitea „Cuibului Principesei” (numit și Juniperus) o existență liniștită, casa a avut o poveste bogată și un sfârșit dramatic. Astăzi, căsuța din copaci mai poate fi văzută doar în fotografii și planuri de arhivă, ca cele expuse la Galeria Arhitecților Peleșului – expoziția amenajată de Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș, la Vila Șipot, cu co-finanțarea Administrației Fondului Cultural Național.
Imaginația Principesei Maria – o provocare pentru arhitecții Casei Regale
Poate că un arhitect mai puțin curajos și inventiv ca Lecomte du Noüy ar fi încercat să descurajeze ideea năstrușnică lansată în 1989 de tânăra Principesă Maria (viitoarea Regină a României) de a avea o căsuță în copaci, pe Domeniul Regal Peleș. În fond, o astfel de construcție prezenta riscuri destul de serioase pentru siguranța unui locatar atât de important. Din fericire, visul Principesei a găsit ecou în mintea arhitectului.
,,Dragostea mea de născociri originale şi fărâma de fire copilărească ce păstrasem în fiinţa mea mă împinseră să-mi clădesc o colibă mică şi nostimă, sus, în frunzişul unor pomi. Această idee hazlie îl încântă pe Lecomte du Nouÿ, arhitectul Unchiului; aşadar, îmi desenă o căsuţă drăgălaşă şi originală care trebuia proptită sus în aer, între nişte brazi uriaşi. Îşi poate cineva închipui ce farmec avea pentru copiii mei această casă ca din basme”.
În 1898, când începe povestea cuibului Principesei, Lecomte du Noüy superviza lucrările comandate de Familia Regală, dar cel care se ocupa de proiectare și implementare era mai tânărul arhitect Karel Liman, intrat de numai 2 ani în serviciul regal.
Deși entuziast în fața provocării, Liman a lucrat la proiect cu inima strânsă, mărturisind că „la facultate nu te învață să construiești astfel de case.” Fantezia Principesei avea să se concretizeze într-un ansamblu unic – un turn, un pod mobil și o căsuță cu cerdac cuprinzând trei încăperi (salon, dormitor, bucătărie). Iar aspectul rustic și boem trebuia să se înalțe pe o structură solidă, gândită cu strictețe matematică.
Presiunea a crescut când, deși „mai era mult până la încheierea lucrărilor, doamna prințesă mi-a comunicat că trebuie ca totul să fie gata în termen de paisprezece zile, pentru vizita principelui Bulgariei, căruia dorea să îl arate. La data cuvenită, Cuibul era gata cu toate lambriurile, inclusiv bucătăria și turnul” scria Karel Liman.
Liman și-a riscat viața la inaugurare
Mândră de capodopera miniaturală care luase naștere din visul ei, Principesa Maria a inaugurat-o în prezența Regelui Carol și a Reginei Elisabeta, a altor membri ai Familiei Regale și a numeroși oaspeți de seamă. Altfel spus, un grup puțin prea numeros (ca să nu mai vorbim de importanța sa) pentru construcția suspendată „proaspăt” realizată de Karel Liman. Îngrijorat profund de rezistența acesteia, în timp ce vizitatorii admirau interiorul cabanei (adăpostindu-se, în același timp, de ploaia care începuse tocmai atunci), Liman s-a așezat sub casă, spunând că, în cazul în care structura de rezistență s-ar fi prăbușit, era dispus să plătească cu propria viață un asemenea eșec de proiectare.
Din fericire, arhitectul făcuse o treabă chiar mai bună decât el însuși se aștepta, iar viața i-a fost cruțată. Cuibul „nu a căzut, însă, în dimineața următoare, am constatat că îmi apăruseră fire albe…” își amintea Liman despre acest moment de răscruce din viața și cariera sa. Și chiar așa a fost – colaborarea reușită la Juniperus i-a câștigat încrederea Reginei Maria și a însemnat debutul unei serii de proiecte arhitecturale care va dura mai bine de trei decenii.
Juniperus în 2021, ecouri din arhivă la Galeria Arhitecților Peleșului
Căsuța de basm a Principesei Maria s-a bucurat de un succes incredibil în următorii 20 de ani de inaugurare. Cine ar fi crezut că până și Regele Carol, cu toată rigoarea sa proverbială, avea să își îndrume musafirii – regi, arhiduci sau episcopi, generali sau miniştri, spre cuibul înalt al nepoatei lui? Casa a devenit un punct de atracție pentru oaspeții cei mai prestigioși, și un exemplu de arhitectură regală atipică elogiat de publicații europene de specialitate.
După Primul Război Mondial, ,,Juniperus” a pierit devastat de o furtună puternică. „Iar eu, nemaifiind tânăra şi zvăpăiata prinţesă a cărei educare o luase în mână Unchiul, nu l-am clădit a doua oară. Tout passe… ”, a scris, despre momentul acela, suverana României.
Astăzi, puteți redescoperi imagini din Cuibului Principesei dar și viața arhitectului Karel Liman, cel care a lăsat amprenta cea mai importantă în aspectul Domeniului Regal Peleș, începând cu anii 1900. Mai mult, chiar spațiul expoziției – Vila Șipot, este fosta reședință a arhitectului, deci un loc unde toate aceste povești se întrepătrund.
Galeria Arhitecților Peleșului este unul dintre proiectele ale APRP care contribuie la demersul de recuperare și revalorizare Vilei Șipot, edificiu cu un potențial extraordinar din punct de vedere istoric, turistic și cultural. Expoziția poate fi vizitată gratuit, până pe 25 octombrie, de vineri până duminică. Detalii aici.
Surse :
Adevărul
„Karel Liman, Arhitectul Casei Regale a României”, album editat de Muzeul Național Peleș, 2019, autori: Narcis Dorin Ion, Ruxandra Beldiman, Mircea Alexandru Hortopan
