Studenții și profesorii USAMV continuă visul Regelui Botanist

În luna iulie, studenții și profesorii Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din București au devenit nu doar peisagiști, ci și arheologi, și pe alocuri, detectivi. Pe lângă lucrările anuale de îngrijire și restaurare a vegetației de pe Domeniul Regal Peleș, au investigat „relicvele” unei zone astăzi dispărute – Cascada și Alpinariul Regelui Ferdinand și au avansat în căutările unei plante rare pe care și Regele Ferdinand a sperat să o găsească, fără succes, până la sfârșitul vieții sale.

Natura, pasiunea Regelui Ferdinand

Pe Domeniul Regal Sinaia, nu numai Castelul și celelalte clădiri ale ansamblului arhitectonic reflectă preferințele, pasiunile și educația Regilor României, ci și terasele, grădinile, peluzele, plantele din flora spontană sau cultivată special pe acest tărâm de poveste. „La fel de prețioase precum castelul însuși sunt grădinile și pădurea ce îl înconjoară. Chiar Regele [Carol I] a trasat fiecare drum, a imaginat fiecare terasă și a ales locul și forma fiecărei fântâni”, scria Regina Maria.

Dar preocuparea peisagistică nu s-a oprit cu Regele Carol, dimpotrivă. Urmașul său, Regele Ferdinand, era un botanist pasionat. Pe pajiștea dintre Pelișor și Corpul de Gardă, el a cerut amenajarea unei grădini alpine, plină de flori de munte, pentru a-și aduce aminte de copilăria petrecută într-o zonă montană.

Ce s-a întâmplat cu puieții de acum un secol

În atelierul de arheologie și mentenanță peisagistică din iulie 2021, 50 de studenți voluntari coordonați de profesorii Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București, au îngrijit, cu măiestrie de specialiști, speciile de plante de pe terasele și peluza Peleșului. Au inclus, de această dată și zona Cascadei și Alpinariului Regelui Ferdinand. Au eliberat și analizat zona Alpinariului, căutând rămășițele elementelor decorative și vegetale care ar fi putut aparține peisajului inițial.

Am descoperit câteva specii care ar putea să fie o sugestie de completare a Alpinariului, dar nu putem fi siguri, deoarece nu am găsit, deocamdată, documente în care să fie descrise speciile folosite de Regele Ferdinand în această zonă. Este primul an în care am început să cercetăm și să facem ceea ce s-ar numi, într-un stadiu incipient, arheologie de peisaj. Am încercat să ajungem la structura pietrelor care compuneau Cascada și să identificăm un număr de specii din vegetație. Copăceii din zona Cascadei și a Alpinariului care, în fotografiile de arhivă de acum 100 de ani, erau de-o șchioapă, astăzi sunt chiparoși, brazi, fagi și aluni monumentali de 30 de metri”, a declarat lect. univ. dr. Elisabeta Dobrescu, profesorul coordonator.

Studenții USAMV București lucrând pentru a pune în valoare Cascada Regelui Ferdinand – foto Daniel Angelescu

Aceste ateliere s-au desfășurat sub îndrumarea dnei Dobrescu, alături de prof. univ. dr. Adrian Asănică, decan al Facultății de Horticultură, prof. univ dr. Adrian Peticilă, din cadrul Departamentului de Bioingineria sistemelor hortiviticole, prof. univ. dr. Mihaela Georgescu din cadrul Departamentului de Peisagistică, Biodiversitate și Horticultură ornamentală.

Pe urmele florii Regelui Botanist

Aproape că nu e piatră, floare sau copac care să nu fi fost îndeaproape cunoscut sau ales cu pricepere de către Regele Ferdinand pentru a face parte din peisajul în care se înalță cum nu se poate mai firesc Castelul Peleș. Muntele, cu frumusețea sa sălbatică, neatinsă, a fost cel care l-a atras pe Regele Carol I pentru a dura aici un castel de poveste. Tot muntele, cu plantele și cu vegetația sa neprețuită a fost cel care l-a făcut pe Regele Ferdinand să se simtă la Sinaia ca acasă.

Legătura cu natura a fost atât de prețioasă pentru acesta, încât și-a petrecut ultimele săptămâni de viață într-un cort ridicat în Alpinariu. În timpul liber, după ce își îndeplinea îndatoririle de șef de stat, obișnuia să deseneze plantele din jur.

„Apoi, privind florile din grădina alpină, a observat că-i lipsea una, pe care și-o dorea enorm: Polygala chamaebuxus. În ultimele două săptămâni de viață le-a cerut stăruitor grădinarilor regali să i-o procure. Era o dorință pe care toți și-au dorit să i-o împlinească. Era, însă, foarte greu! Această plantă creștea și în munții României, dar nu în Bucegi. Guttman, grădinarul-șef, s-a adresat Grădinii Botanice din Cluj. I s-a răspuns că nu avea floarea și nici nu se știa exact în ce parte a țării crește. Și, așa, această dorință a rămas neîmplinită (în mod ironic, Polygala chamaebuxus a fost descoperită la o lună de la moartea regelui, crescând în apropiere de Pelișor, pe Muntele Furnica).” (sursa: Historia)

La aproape o sută de ani de la acest vis rămas neîmplinit pentru Regele Ferdinand, studenții USAMV București continuă cercetările pe teren. Încă nu au reușit să dea de urma acestei flori, pe Domeniul Regal, dar vor continua.

Polygala chamaebuxus, floarea căutată de Regele Ferdinand

Punct și virgulă

Au fost zile de iulie pline de activitate entuziastă, cu rezultate vizibile în modul în care arată peisajul Domeniului Regal Peleș dar și pentru regenerarea și asigurarea longevității plantelor din acest areal.

Studenții sunt mereu entuziaști să participe la aceste ateliere pe Domeniul Regal. Muncesc mult, cu sârg, și asta se vede. În fiecare an lăsăm peisajul schimbat în bine, în urma noastră” spune lect. univ. dr. Elisabeta Dobrescu.

Specialiștii USAMV București și Asociația pentru Patrimoniul Regal Peleș regăsesc frumusețea și diversitatea florei aduse aici de cei mai pricepuți peisagiști ai perioadei dintre secolele XIX și XX, pentru a completa viziunea monarhilor vremii. În această viziune, respectul și iubirea de natură se manifestau în design-ul peisagistic din jurul celor două castele, așa cum dorința de a construi o națiune modernă și independentă se exprimau în fiecare detaliu de arhitectură.

Lect.univ.dr. Elisabeta Dobrescu și Prof,univ.dr. Mihaela Georgescu, inventariind speciile de pe Domeniul Regal Peleș
Recomandă

Susțineți proiectele noastre

Prin intermediul APPRP, toți cei care apreciază valoarea monumentelor de arhitectură și a patrimoniului natural pot contribui la efortul de reconstrucție, întreținere și dezvoltare a acestora.